Efectul de burnout profesional este o afecțiune tot mai des întâlnită în rândul angajaților din România, a fost la un pas de a fi recunoscut oficial în legislația privind securitatea și sănătatea în muncă (SSM). În octombrie 2024, un proiect de lege a fost depus în Parlament cu scopul de a introduce măsuri concrete pentru prevenirea și gestionarea epuizării profesionale. Totuși, în martie 2025, acest proiect a fost retras, lăsând în continuare această problemă fără un cadru legal clar.
De ce a fost retras proiectul?
Motivele exacte ale retragerii nu au fost detaliate public, însă există mai mulți factori care ar fi putut contribui la această decizie.
Unul dintre motive ar putea fi impactul economic asupra angajatorilor. Dacă burnout-ul profesional ar fi fost recunoscut oficial ca boală, companiile ar fi fost obligate să implementeze evaluări periodice ale sănătății mintale, să ofere sesiuni de conștientizare pentru angajați și să suporte eventuale concedii medicale cauzate de această afecțiune. Aceste măsuri ar fi generat costuri suplimentare pentru firme, iar multe dintre ele s-ar fi putut opune unei astfel de inițiative.
Alt factor ar putea fi complexitatea implementării. Integrarea burnout-ului în legislația existentă ar fi necesitat modificări semnificative în mai multe legi, inclusiv în Legea SSM, Legea privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și legislația privind medicina muncii. Aceste schimbări ar fi impus un efort administrativ considerabil și ar fi generat provocări legate de aplicabilitate și control.
În plus, lipsa unui consens între părțile implicate – angajatori, sindicate, instituții guvernamentale – ar fi putut influența decizia de retragere. Deși sindicatele și specialiștii în sănătatea muncii au susținut această inițiativă, presiunea venită din partea mediului de afaceri ar fi putut cântări mai mult în decizia finală.
Ce impact are retragerea acestui proiect asupra angajaților români?
Faptul că proiectul nu a fost adoptat înseamnă că burnout-ul rămâne în continuare o problemă nereglementată oficial, iar angajații nu beneficiază de protecție legală specifică în cazul în care sunt afectați de această afecțiune.
Ca prim impact direct este lipsa recunoașterii oficiale a burnout-ului ca boală profesională. Asta înseamnă că angajații care suferă de epuizare profesională nu pot beneficia de concedii medicale specifice, așa cum se întâmplă în alte țări europene. În lipsa unor reglementări clare, diagnosticul și tratamentul burnout-ului rămân la latitudinea medicilor, iar mulți angajați sunt nevoiți fie să lucreze în continuare în condiții care le afectează sănătatea, fie să își ia concedii fără plată.
Accesul limitat la servicii de suport reprezintă un alt efect negativ. Dacă proiectul ar fi fost adoptat, angajatorii ar fi fost obligați să implementeze programe de prevenție, să ofere consiliere psihologică și să îmbunătățească condițiile de muncă pentru a preveni epuizarea profesională. În absența acestor obligații, companiile pot ignora problema, lăsând angajații fără sprijin instituțional.
Pe termen lung, retragerea acestui proiect ar putea duce la o creștere a numărului de cazuri de burnout. Stresul cronic, volumul mare de muncă și lipsa unui echilibru între viața profesională și cea personală sunt factori care contribuie la epuizarea angajaților. Fără măsuri clare de prevenție, riscul ca tot mai mulți români să sufere de această problemă crește semnificativ.
Ce prevedea proiectul inițial?
Dacă ar fi fost adoptată, legea ar fi modificat mai multe acte normative importante. Printre principalele schimbări propuse se numărau:
- Introducerea burnout-ului în legislația SSM, astfel încât angajatorii să fie obligați să ia măsuri pentru prevenirea și gestionarea acestei afecțiuni
- Epuizarea profesională, inclusă în lista bolilor profesionale, le-ar permite angajaților afectați să beneficieze de concedii medicale și alte forme de sprijin
- Obligația angajatorilor de a oferi evaluări periodice ale sănătății mentale și sesiuni de conștientizare pentru angajați
- Clarificarea rolului medicilor de medicina muncii în diagnosticarea și gestionarea cazurilor de burnout
Aceste prevederi ar fi fost un pas important către protejarea sănătății mintale a angajaților români.
Retragerea acestui proiect legislativ reprezintă o oportunitate ratată de a adresa o problemă tot mai prezentă în mediul de muncă din România. În timp ce alte țări europene recunosc deja efectul de burnout ca o afecțiune profesională și oferă soluții pentru combaterea lui, România rămâne în urmă în ceea ce privește protecția angajaților.
Fără o legislație clară, povara gestionării epuizării profesionale rămâne în mare parte pe umerii angajaților. Aceștia trebuie să își găsească singuri soluții pentru a face față stresului și oboselii cronice, în timp ce companiile nu sunt obligate să implementeze măsuri de prevenție.
Este esențial ca această problemă să rămână în atenția autorităților, iar viitoarele inițiative legislative să ia în considerare impactul real pe care burnout-ul îl are asupra forței de muncă. Numai printr-o abordare responsabilă și printr-o reglementare adecvată se poate asigura un mediu de lucru sănătos și echilibrat pentru angajații din România.
