Evidența orelor muncite pentru un program de lucru inegal – Legislație

Actualizat 2020. În calitate de angajator, îți revine obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate zilnic la locul de muncă a fiecărui salariat din compania ta, cu evidențierea clară a orei de început și de sfârșit a programului de lucru. Mai mult de atât, ai obligația de a supune această evidență controlului inspectorilor de muncă, de câte ori este solicitată.

Această prevedere este reglementată în art. 119 din Codul Muncii. Programul de lucru inegal este acela care nu are o durată fixă de 8 ore de muncă pe zi, timp de 5 zile pe săptămână.

Munca în baza unui contract individual de muncă cu program de lucru inegal este reglementată în dispozițiile art. 113 și 116 din Codul Muncii.

• Conform art. 113 alin. (2) din Codul Muncii, în funcție de specificul unității sau muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.

• Potrivit art. 116 alin. (2) din Codul Muncii, programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.

Este necesar să specifici expres repartizarea inegală a timpului de muncă în CIM printr-un act adițional, acte pe care le vei încheia anterior producerii modificărilor.

În cazul unui program de lucru inegal trebuie să fie indicat în contractul individual de muncă numărul de ore/zi precum și ora de începere și de sfârșit a programului. Programul de muncă și durata muncii zilnice prevăzute în CIM se pot modifica prin încheierea unui act adițional.

Separat de prevederile din CIM, stabilirea unui program de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, se va negocia prin contractul colectiv de muncă la nivelul companiei, iar dacă acesta nu există se va stabilii prin regulamentul intern.

Se va ține cont, în cazul perioadelor de lucru de 12 ore, ca acestea să fie urmate de un repaus de 24 ore.

Timpul de muncă și de odihnă

În cazurile în care munca prestată are loc în zile de weekend sau sărbători legale, aceasta trebuie compensată prin alte zile libere acordate salariatului în alte zile ale săptămânii.

Potrivit art. 137 din Codul Muncii:

• Alin. (1) Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbătă și duminică
• Alin. (2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
• Alin. (3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
• Alin. (4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților.
• Alin. (5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) care spune că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acesteia. În luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Conform art. 123 alin. (2) din Codul Muncii, sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile de mai sus, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.